lăută

română

Variante

Etimologie

Din turcă lâuta, neogreacă λαυτο (laúto).

Pronunție

  • AFI: /lə'u.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
lăută
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lăută lăute
Articulat lăuta lăutele
Genitiv-Dativ lăutei lăutelor
Vocativ lăută lăutelor
  1. instrument muzical cu coarde asemănător cu cobza; (p.gener.) instrument muzical cu coarde.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.