muzicant

română

Etimologie

Din italiană musicante, germană Musikant.

Pronunție

  • AFI: /mu.zi'kant/


Substantiv


Declinarea substantivului
muzicant
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ muzicant muzicanți
Articulat muzicantul muzicanții
Genitiv-Dativ muzicantului muzicanților
Vocativ muzicantule muzicanților
  1. persoană care cântă la un instrument muzical.
  2. (înv.) persoană care cunoaște, se ocupă cu muzica, are aptitudini pentru muzică; (p.ext.) compozitor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.