lănțișor

română

Etimologie

Din lanț + sufixul -ișor.

Pronunție

  • AFI: /lən.ʦi'ʃor/


Substantiv


Declinarea substantivului
lănțișor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lănțișor lănțișoare
Articulat lănțișorul lănțișoarele
Genitiv-Dativ lănțișorului lănțișoarelor
Vocativ lănțișorule lănțișoarelor
  1. diminutiv al lui lanț; lanț mic de metal prețios, servind ca podoabă; lanțug, lănțuș, lănțușor.
  2. lucrătură sau împletitură cu un singur fir, făcută cu acul sau cu croșeta, care are forma unui lanț mic.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.