lăfăi

română

Etimologie

Din maghiară leffenni ("a bălăbăni, a atârna").

Pronunție

  • AFI: /lə.fə'i/


Verb


Conjugarea verbului
se lăfăi
Infinitiv a se lăfăi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 mă lăfăi/lăfăiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să se lăfăie/lăfăiască
Participiu lăfăit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) a sta comod pe ceva sau undeva, întinzându-și corpul în voie.
    Se lăfăiește pe cuptor.
  2. a trăi comod, în belșug.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.