judecat

Etimologie

Din verbul a judeca.

Pronunție

• AFI: /ʒu.deˈkat/

Substantiv

1. judecată.
2. judecare.
3. socoteală.
4. observare.
5. hotărâre.
6. apreciere.
7. calificare.
8. cenzurare.
9. criticare.
10. certare.
11. (înv.) bătaie.
12. (reg., Transilv.) conținere.

Adjectiv

1. (despre o cauză) asupra căruia s-a dat o hotărâre judecătorească.
2. (despre un litigiu) soluționat.
3. (despre oameni) condamnat.
4. (despre un lucru) gândit.
5. de care s-a ținut seama.
6. considerat drept...
7. hotărât.
8. apreciat.
9. calificat.
10. (despre un lucru) asupra căruia s-a format o părere.
11. criticat.
12. cenzurat.
13. care are o părere proastă despre sine sau despre un lucru.
14. (despre un lucru) gândit într-un anumit fel.
15. (despre o persoană) tras la răspundere.
16. (p.ex.) certat.
17. (înv.) bătut.
18. (reg., Transilv.) conținut.

Etimologie

Din judeca.

Verb

1. forma de participiu trecut pentru judeca.

Referințe

• DEX online