istoriograf
română
Etimologie
Din franceză historiographe < latină historiographus.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului istoriograf | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | istoriograf | istoriografi |
| Articulat | istoriograful | istoriografii |
| Genitiv-Dativ | istoriografului | istoriografilor |
| Vocativ | istoriografule | istoriografilor |
- persoană însărcinată, în trecut, în mod oficial, să scrie istoria unei epoci, a unei domnii etc.; (p.ext.) istoric.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.