Ispas

română

Etimologie

Din slavă (veche) sŭpasŭ „mântuitor”.

Pronunție

  • AFI: /is'pas/


Substantiv


Declinarea substantivului
ispas
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ispas ispasuri
Articulat ispasul ispasurile
Genitiv-Dativ ispasului ispasurilor
Vocativ ispasule ispasurilor
  1. (pop.) numele unei sărbători creștine ortodoxe; înălțarea (Domnului).


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.