înălțare
română
Etimologie
Din a înălța.
Pronunție
- AFI: /ɨ.nəl'ʦa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înălțare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înălțare | înălțări |
| Articulat | înălțarea | înălțările |
| Genitiv-Dativ | înălțării | înălțărilor |
| Vocativ | înălțare | înălțărilor |
- acțiunea de a (se) înălța și rezultatul ei.
- (înv.) urcare a unui monarh pe tron.
- (fig.) progres, dezvoltare.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.