invité

Vezi și : invite

franceză

(français)

Etimologie

Din verbul inviter („a invita”).

Pronunție

  • AFI: /ɛ̃.vi.te/


Substantiv

invité m., invités pl.

  1. (bărbat) invitat, musafir, oaspete

Sinonime

  • convive, hôte

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

  • invité d'honneur

Cuvinte apropiate

Expresii

  • avoir ses invités

Etimologie

Din inviter.

Verb

  1. forma de participiu trecut la masculin singular pentru inviter.

Referințe




spaniolă

(español)

Etimologie

Din invitar.

Pronunție

  • AFI: /im.biˈte/


Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la preterit indicativ pentru invitar.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.