oaspete

română

Etimologie

Din latină hospes ~itis.

Pronunție

  • AFI: /'o̯as.pe.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
oaspete
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ oaspete oaspeți
Articulat oaspetele oaspeții
Genitiv-Dativ oaspetelui oaspeților
Vocativ ' '
  1. persoană care vine în vizită, în ospeție; musafir.
  2. persoană oficială invitată să asiste la o adunare sau la o solemnitate.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.