ingineră

română

Etimologie

Din franceză ingénieur, forma feminină a inginerului.

Pronunție

  • AFI: /in.ʤi'ne.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ingineră
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ingineră inginere
Articulat inginera inginerele
Genitiv-Dativ inginerei inginerelor
Vocativ inginero inginerelor
  1. specialistă cu calificare superioară în domeniul tehnicii, care aplică principiile teoretice din matematică și științe naturale pentru a crea un produs concret.
    „Părinții ei voiau să scoată din ea o ingineră și au convins-o să urmeze un liceu cu profil real.”[1]

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

  • ingineră electrotehnistă
  • ingineră electronistă
  • ingineră chimistă
  • ingineră textilistă
  • ingineră de software
  • ingineră de sunet


Traduceri

Referințe

Surse

  1. ↑ Cami Cuibuș - teatru, desen, animație. De la: Platforma Culturală: Cultura în Mureș. cultura inmures.ro, Tîrgu-Mureș, 2012, accesat la 24 martie 2013.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.