ineleganță

română

Etimologie

Din franceză inélégance.

Pronunție

  • AFI: /i.ne.le'gan.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ineleganță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ineleganță ineleganțe
Articulat ineleganța ineleganțele
Genitiv-Dativ ineleganței ineleganțelor
Vocativ ineleganță ineleganțelor
  1. (rar) lipsă de eleganță, de finețe, de tact în vorbire, în purtare; vorbă sau comportare lipsită de finețe, de tact; neeleganță.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.