inductanță

română

Etimologie

Din franceză inductance.

Pronunție

  • AFI: /in.duk'tan.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
inductanță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ inductanță inductanțe
Articulat inductanța inductanțele
Genitiv-Dativ inductanței inductanțelor
Vocativ ' '
  1. (fiz.) mărime caracteristică unui circuit electric, egală cu raportul dintre fluxul magnetic și intensitatea curentului electric ce produce acel flux.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

  • inductanṭă mutuală
  • auto-inducṭie, self-inducṭie
  • inductanṭă reactivă
  • inductanṭă paralelă
  • inductanṭă reglabilă


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.