indiscreție

română

Variante

Etimologie

Din franceză indiscrétion < latină indiscretio, indiscretionis.

Pronunție

  • AFI: /in.dis'kre.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
indiscreție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ indiscreție indiscreții
Articulat indiscreția indiscrețiile
Genitiv-Dativ indiscreției indiscrețiilor
Vocativ indiscreție indiscrețiilor
  1. faptul de a destăinui secretele încredințate de cineva; (p.ext.) lipsă de măsură în vorbă, lipsă de discernământ.
  2. faptă lipsită de delicatețe, de rezervă; nedelicatețe, grosolănie.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.