discernământ

română

Etimologie

Din franceză discernement.

Pronunție

  • AFI: /dis.ʧer.nə'mɨnt/


Substantiv


Declinarea substantivului
discernământ
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ discernământ discernământuri
Articulat discernământul discernământurile
Genitiv-Dativ discernământului discernământurilor
Vocativ discernământule discernământurilor
  1. facultatea de a discerne, de a pătrunde, de a judeca și a aprecia lucrurile la justa lor valoare.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.