discerne
română
Etimologie
Din franceză discerner < latină discernere.
Pronunție
- AFI: /dis'ʧer.ne/
Verb
| Conjugarea verbului discerne | |
| Infinitiv | a discerne |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
discern |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să discearnă |
| Participiu | discernut |
| Conjugare | III |
- (v.tranz.) a deosebi, a distinge lucrurile unele de altele; a judeca limpede, cu pătrundere și cu precizie.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.