indignitate
română
Etimologie
Din franceză indignité < latină indignitas.
Pronunție
- AFI: /in.dig.ni'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului indignitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | indignitate | invariabil |
| Articulat | indignitatea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | indignității | invariabil |
| Vocativ | ' | ' |
- lipsă de demnitate; nemernicie, ticăloșie.
Traduceri
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.