indignité

franceză

(français)

Etimologie

Din latină indignitas.

Pronunție

  • AFI: /ɛ̃.di.ɲi.te/


Substantiv

indignité f., indignités pl.

  1. indignitate
    Il en fut exclu pour cause d'indignité, à cause de son indignité, de l'indignité de sa personne.
  2. infamie, josnicie, nemernicie
    Quelle indignité!

Cuvinte derivate

  • indigne
  • indigner
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.