imunitate

română

Etimologie

Din franceză immunité < latină immunitas, immunitatis.

Pronunție

  • AFI: /i.mu.ni'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
imunitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ imunitate imunități
Articulat imunitatea imunitățile
Genitiv-Dativ imunității imunităților
Vocativ imunitate imunităților
  1. rezistență a organismului față de acțiunea microbilor patogeni sau a produșilor toxici ai acestora.
  2. (în societatea medievală) privilegiu acordat sau recunoscut la cerere, printr-un act al monarhului, stăpânilor de pământ de a judeca, de a strânge impozite, de a ridica la oaste etc. pe domeniile lor, fără amestecul reprezentanților puterii centrale.
  3. ansamblu de drepturi sau de privilegii de care se bucură unele categorii de persoane.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.