icoană
română
Etimologie
Din neogreacă εικόνα (eíkóna).
Pronunție
- AFI: /i'ko̯a.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului icoană | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | icoană | icoane |
| Articulat | icoana | icoanele |
| Genitiv-Dativ | icoanei | icoanelor |
| Vocativ | ' | ' |
- imagine pictată sau, mai rar, sculptată, care reprezintă diferite divinități sau scene cu temă religioasă și care servește ca obiect de cult.
- O icoană reprezentând divinitatea.
- (p. ext.) (înv.) tablou, desen, ilustrație.
- (fig.) imagine, chip.
Sinonime
- 1: (bis.) (înv.) semn
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- poală de icoană
Cuvinte apropiate
cuvinte apropiate
|
|
Expresii
- Ca o icoană = deosebit de frumos
- A pune la icoane = a păstra cu sfințenie
Traduceri
imagine pictată care reprezintă un sfânt
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.