iconolatru

română

Etimologie

Din franceză iconolâtre.

Pronunție

  • AFI: /i.ko.no'la.tru/


Substantiv


Declinarea substantivului
iconolatru
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ iconolatru iconolatri
Articulat iconolatrul iconolatrii
Genitiv-Dativ iconolatrului iconolatrilor
Vocativ iconolatrule iconolatrilor
  1. (livr.) persoană care se închină la icoane.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.