horcăit

română

Etimologie

Din a horcăi.

Pronunție

  • AFI: /hor.kəˈit/


Substantiv


Declinarea substantivului
horcăit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ horcăit invariabil
Articulat horcăitul invariabil
Genitiv-Dativ horcăitului invariabil
Vocativ horcăitule invariabil
  1. faptul de a horcăi; zgomotul produs de cel care horcăie; horcăială, horcăitură.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.