hoțoaică
română
Etimologie
Din hoț + sufixul -oaică.
Pronunție
- AFI: /hoˈʦo̯aj.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului hoțoaică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | hoțoaică | hoțoaice |
| Articulat | hoțoaica | hoțoaicele |
| Genitiv-Dativ | hoțoaicei | hoțoaicelor |
| Vocativ | hoțoaică | hoțoaicelor |
- femeie care fură; hoață.
- (fam.) ștrengăriță, hoțomancă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.