han

română

Etimologie

Din turcă hăn.

Pronunție

  • AFI: /han/


Substantiv


Declinarea substantivului
han
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ han hani
Articulat hanul hanii
Genitiv-Dativ hanului hanilor
Vocativ hanule hanilor
  1. titlu purtat, în evul mediu, de conducătorii mongoli și preluat de suveranii multor țări din Orient; persoană care avea acest titlu; han-tătar.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din turcă han.

Substantiv


Declinarea substantivului
han
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ han hanuri
Articulat hanul hanurile
Genitiv-Dativ hanului hanurilor
Vocativ hanule hanurilor
  1. local cu ospătărie unde se pot adăposti peste noapte drumeții (cu caii și căruțele lor).


Traduceri

Referințe




norvegiană

(norsk)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Pronume

han

  1. el




suedeză

(svenska)

Etimologie

Din suedeza veche hann.

Pronunție

  •  audiofișier


Pronume

han

  1. el
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.