haltă
română
Etimologie
Din germană Halte (stelle), franceză halte.
Pronunție
- AFI: /'hal.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului haltă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | haltă | halte |
| Articulat | halta | haltele |
| Genitiv-Dativ | haltei | haltelor |
| Vocativ | haltă | haltelor |
- punct de oprire reglementară (de scurtă durată) a trenurilor; gară mică.
- oprire, popas.
- scurtă oprire a trupelor în marș, pentru odihnă, ajustarea echipamentului și verificarea tehnicii de luptă.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.