halo

română

Etimologie

Din franceză halo.

Pronunție

  • AFI: /ha'lo/


Substantiv


Declinarea substantivului
halo
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ halo halouri
Articulat haloul halourile
Genitiv-Dativ haloului halourilor
Vocativ haloule halourilor
  1. cerc de lumină ce se poate forma în jurul soarelui sau lunei, datorat reflexiei și refracției luminii în cristalele de gheață aflate în atmosferă la mari înălțimi.
    Haloul strălucea orbitor.
  2. pată circulară formată pe stratul fotosensibil al unui material fotografic ca urmare a producerii unor reflexii și difuziuni puternice în strat în cazul iluminării acestuia cu fascicule luminoase intense și înguste.

Cuvinte apropiate


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.