hălădui

română

Etimologie

Din maghiară haladni „a propăși, a merge mai departe”.

Pronunție

  • AFI: /hə.lə.du'i/


Verb


Conjugarea verbului
hălădui
Infinitiv a hălădui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 hălăduiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să hălăduiască
Participiu hălăduit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (pop.) a trăi undeva în voie, în libertate, în liniște; (p.ext.) a locui.
  2. (v.intranz.) (înv.) a scăpa cu viață (de o primejdie).
  3. (v.intranz.) (reg.) a izbuti, a reuși.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.