hârâitură

română

Etimologie

Din a hârâi + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /hɨ.rɨ.iˈtu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
hârâitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ hârâitură hârâituri
Articulat hârâitura hârâiturile
Genitiv-Dativ hârâiturii hârâiturilor
Vocativ hârâitură hârâiturilor
  1. hârâială; vorbire răgușită, însoțită de o respirație greoaie, de om bolnav.
  2. mârâit de câine.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.