grozăvenie
română
Etimologie
Din grozav + sufixul -enie.
Pronunție
- AFI: /gro.zəˈve.ni.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului grozăvenie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | grozăvenie | grozăvenii |
| Articulat | grozăvenia | grozăveniile |
| Genitiv-Dativ | grozăveniei | grozăveniilor |
| Vocativ | grozăvenie | grozăveniilor |
- (pop. și fam.) faptul de a fi groaznic; aspect groaznic, situație groaznică.
- (concr.) lucru sau ființă înfricoșătoare.
- faptul de a ieși cu totul din comun prin calitățile sale; însușirea unui lucru cu deosebite calități; grozăvie.
- (concr.) lucru sau ființă care întrunește calități deosebite, ieșite din comun; grozăvie.
- (fig.) număr, cantitate mare; mulțime (de...).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.