gondolă

română

Etimologie

Din italiană gondola, franceză gondole.

Pronunție

  • AFI: /gon'do.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
gondolă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ gondolă gondole
Articulat gondola gondolele
Genitiv-Dativ gondolei gondolelor
Vocativ gondolă gondolelor
  1. barcă lungă, puțin adâncă, cu fundul plat, cu prora (și pupa) ridicată și încovoiată, manevrată cu o singură vâslă, folosită la Veneția.
  2. raft, suport în formă de gondolă pe care este așezată marfa într-un magazin cu autoservire.
  3. nacelă în care se află motorul unui dirijabil.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.