giruetă

română

Etimologie

Din franceză girouette.

Pronunție

  • AFI: /ʤi.ru'e.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
giruetă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ giruetă giruete
Articulat girueta giruetele
Genitiv-Dativ giruetei giruetelor
Vocativ giruetă giruetelor
  1. instrument meteorologic cu care se determină direcția și intensitatea vântului.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.