gâdila
română
Variante
Etimologie
Din turcă gıdıklamak, de unde provine și neogreacă (și Brusa) γιδιλίζω (gidilízo), bulgară gădeličkam, albaneză guduljis.
Pronunție
- AFI: /gɨ.di'la/
Verb
| Conjugarea verbului (se) gâdila | |
| Infinitiv | a (se) gâdila |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) gâdil |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) gâdile |
| Participiu | gâdilat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a produce, prin atingeri ușoare asupra unor părți ale corpului, o senzație particulară, care provoacă cuiva un râs convulsiv nestăpânit.
- (v.refl.) a fi sensibil la asemenea atingeri (reacționând printr-un râs convulsiv).
- (fig.) a produce cuiva o senzație plăcută, o plăcere; a flata (în mod exagerat) pe cineva.
- (argou) (despre un hoț de buzunare) a sesiza, a observa esențialul.
- (argou) (despre victima unui hoț de buzunare) a-și da seama că hoții încearcă să-l fure.
Cuvinte derivate
- gâdilci
- gâdilare
- gâdilat
- gâdilătură
- gâdileală
- gâdilicios
Traduceri
a produce, prin atingeri ușoare, o senzație care provoacă râs
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.