flaut

română

Etimologie

Din italiană flauto.

Pronunție

  • AFI: /ˈfla.ut/


Substantiv


Declinarea substantivului
flaut
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ flaut flaute
Articulat flautul flautele
Genitiv-Dativ flautului flautelor
Vocativ flaute flautelor
  1. instrument muzical alcătuit dintr-un cilindru îngust de lemn sau de metal, prevăzut cu orificii și cu clape.
    flaut piccolo = flaut de dimeniuni mai reduse, care emite sunete foarte înalte; piculină.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.