faun

română

Etimologie

Din latină faunus.

Pronunție

  • AFI: /ˈfa.un/


Substantiv


Declinarea substantivului
faun
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ faun fauni
Articulat faunul faunii
Genitiv-Dativ faunului faunilor
Vocativ faunule faunilor
  1. zeu al fecundității din mitologia romană; (sens curent) divinitate romană campestră, protectoare a câmpiilor, pădurilor și turmelor, înfățișată ca un bărbat cu coarne și cu picioare de țap.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.