turmă
română
Etimologie
Din latină turma.
Pronunție
- AFI: /ˈtur.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului turmă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | turmă | turme |
| Articulat | turma | turmele |
| Genitiv-Dativ | turmei | turmelor |
| Vocativ | turmă | turmelor |
- grup (mai mare) de oi sau, (p.ext.), de alte animale domestice sau sălbatice, care trăiesc împreună.
- (depr.) mulțime, grup (mare) de oameni (în dezordine).
- (în limbajul bisericesc) mulțimea credincioșilor.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.