factotum
română
Etimologie
Din franceză factotum < latină fac totum.
Pronunție
- AFI: /fak'to.tum/
Substantiv
| Declinarea substantivului factotum | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | factotum | invariabil |
| Articulat | factotumul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | factotumului | invariabil |
| Vocativ | factotumule | invariabil |
- (livr.) persoană care (într-o instituție, într-o organizație etc.) inițiază, hotărăște și rezolvă (aproape) toate problemele care se ivesc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.