fălțuitor
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /fəl.ʦu.i'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului fălțuitor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fălțuitor | fălțuitori |
| Articulat | fălțuitorul | fălțuitorii |
| Genitiv-Dativ | fălțuitorului | fălțuitorilor |
| Vocativ | fălțuitorule | fălțuitorilor |
- persoană calificată în operațiile de fălțuire.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului fălțuitor | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fălțuitor | fălțuitoare |
| Articulat | fălțuitorul | fălțuitoarele |
| Genitiv-Dativ | fălțuitorului | fălțuitoarelor |
| Vocativ | fălțuitorule | fălțuitoarelor |
- unealtă (rindea specială, cuțit etc.) cu care se fălțuiește.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.