fălțui

română

Etimologie

Din germană falzen.

Pronunție

AFI: /fəl.ʦu'i/

Verb

Conjugarea verbului fălțui
Infinitiv	a fălțui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	fălțuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să fălțuiască
Participiu	fălțuit
Conjugare	IV

(v.tranz.) a prelucra cu falțul pieile tăbăcite pentru a le reduce și a le uniformiza grosimea.
(v.tranz.) a face unor scânduri, țigle etc. un falț (care să permită îmbinarea lor).
(v.tranz.) a executa îmbinarea unor piese de tablă cu ajutorul falțului.
(v.tranz.) a îndoi și a împături o coală de hârtie sau o tipăritură (în vederea manipulării, păstrării sau în vederea broșării ori a legării).

Cuvinte derivate

Traduceri

Traduceri

Anagrame

Referințe

DEX '98 via DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.