făcătură

română

Etimologie

Din a face + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /fə.kə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
făcătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ făcătură făcături
Articulat făcătura făcăturile
Genitiv-Dativ făcăturii făcăturilor
Vocativ făcătură făcăturilor
  1. (pop.; în superstiții) farmec, vrajă (făcută cuiva); mijloc întrebuințat de vrăjitoare în farmecele sale.


Traduceri

Anagrame

  • afurcata

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.