excluziune
română
Etimologie
Din franceză exclusion.
Pronunție
- AFI: /eks.klu.ziˈu.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului excluziune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | excluziune | excluziuni |
| Articulat | excluziunea | excluziunile |
| Genitiv-Dativ | excluziunii | excluziunilor |
| Vocativ | excluziune | excluziunilor |
- excludere, interdicție.
- (log.) relație care există între două propoziții care nu pot fi valabile împreună.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.