evil

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza veche yfel < proto-germanică *ubilaz.

Pronunție

  • AFI: /'ivəl/


Adjectiv

evil (comp. eviller, eviler sau more evil, sup. evillest, evilest sau most evil)

  1. rău, răutăcios, hain, câinos
    His life was filled with evil deeds.
  2. depravat, corupt, decăzut, desfrânat
  3. neplăcut, dezagreabil, supărător

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

  • evil eye
  • evil laugh
  • evil laughter
  • evil-minded
  • Evil One
  • evil twin


Substantiv

evil, (nenumărabil și numărabil; pl. evils)

  1. rău, răutate, maliție, malițiozitate
    The evils of society include murder.
  2. persoană rea, obiect rău

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

  • evildoer

Cuvinte compuse

  • axis of evil
  • king's evil
  • lesser evil
  • poll evil

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.