eseu

română

Etimologie

Din franceză essai.

Pronunție

  • AFI: /eˈsew/


Substantiv


Declinarea substantivului
eseu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ eseu eseuri
Articulat eseul eseurile
Genitiv-Dativ eseului eseurilor
Vocativ eseule eseurilor
  1. studiu de proporții restrânse asupra unor teme filozofice, literare sau științifice, compus cu mijloace originale, fără pretenția de a epuiza problema.
  2. (sport; la rugbi) încercare.
  3. probă preliminară de mărci poștale pe hârtie și în culori diferite în vederea alegerii prototipului definitiv al întregului tiraj.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.