escroc

română

Etimologie

Din franceză escroc.

Pronunție

  • AFI: /es'krok/


Substantiv


Declinarea substantivului
escroc
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ escroc escroci
Articulat escrocul escrocii
Genitiv-Dativ escrocului escrocilor
Vocativ escrocule escrocilor
  1. persoană care înșală pe alții și își însușește, prin mijloace frauduloase bunuri străine; pungaș, șarlatan.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.