electromagnet

română

Etimologie

Din germană Elektromagnet.

Pronunție

  • AFI: /e.lek.tro.mag'net/


Substantiv


Declinarea substantivului
electromagnet
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ electromagnet electromagneți
Articulat electromagnetul electromagneții
Genitiv-Dativ electromagnetului electromagneților
Vocativ electromagnetule electromagneților
  1. bucată de oțel care capătă proprietăți magnetice când, printr-un fir metalic care o înfășoară, trece un curent electric.
  2. corp feromagnetic magnetizat temporar.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.