ecotip

română

Etimologie

Din franceză écotype.

Pronunție

  • AFI: /e.ko'tip/


Substantiv


Declinarea substantivului
ecotip
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ecotip ecotipuri
Articulat ecotipul ecotipurile
Genitiv-Dativ ecotipului ecotipurilor
Vocativ ecotipule ecotipurilor
  1. grup de plante din aceeași specie, cu anumite însușiri ereditare proprii, formate în urma influenței unor condiții de mediu.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.