duhoare

română

Etimologie

Probabil contaminație între duh și (put)oare.

Pronunție

  • AFI: /duˈho̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
duhoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ duhoare duhori
Articulat duhoarea duhorile
Genitiv-Dativ duhorii duhorilor
Vocativ duhoare duhorilor
  1. miros urât și greu; putoare.
  2. atmosferă viciată, aer greu (dintr-un spațiu închis).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.