duhni

română

Etimologie

Din slavă (veche) duhnonti.

Pronunție

  • AFI: /duh'ni/


Verb


Conjugarea verbului
duhni
Infinitiv a duhni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 duhnesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să duhnească
Participiu duhnit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a răspândi un miros urât și greu; a mirosi urât, a puți, a duhori.
  2. (v.intranz.) (rar; despre vânt) a sufla (cu putere), a răbufni, a bufni.
  3. (v.intranz.) (fig.) a șopti, a sufla cuiva la ureche în mod neplăcut.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.