duel
română
Etimologie
Din franceză duel < latină duellum.
Pronunție
- AFI: /duˈel/
Substantiv
| Declinarea substantivului duel | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | duel | dueluri |
| Articulat | duelul | duelurile |
| Genitiv-Dativ | duelului | duelurilor |
| Vocativ | duelule | duelurilor |
- luptă care se desfășoară (după un anumit cod) între două persoane înarmate, în prezența unor martori și care are drept scop tranșarea unui diferend personal.
- luptă în care artileriile celor două armate inamice trag simultan una asupra celeilalte.
- (fig.) polemică vie care are loc între două persoane, două publicații etc.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.