duelgiu

română

Etimologie

Din duel + sufixul -giu.

Pronunție

  • AFI: /du.elˈʤiw/


Substantiv


Declinarea substantivului
duelgiu
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ duelgiu duelgii
Articulat duelgiul duelgiii
Genitiv-Dativ duelgiului duelgiilor
Vocativ duelgiule duelgiilor
  1. (înv.) persoană care are mania de a se duela, care se duelează cu orice prilej.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.