dispersie
română
Variante
Etimologie
Din franceză dispersion < latină dispersio, dispersionis.
Pronunție
- AFI: /disˈper.si.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului dispersie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dispersie | dispersii |
| Articulat | dispersia | dispersiile |
| Genitiv-Dativ | dispersiei | dispersiilor |
| Vocativ | dispersie | dispersiilor |
- împrăștiere, răspândire, risipire.
- (spec.) (chim.) stare de împrăștiere, într-un mediu oarecare, a unei substanțe aflate în particule foarte mici.
- (spec.) (fiz.) separare a unei radiații sau a unei unde sonore în urma refracției, difracției etc.
- (mat.) repartizare a unei mulțimi de valori în jurul unei anumite valori tipice.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.